Am ilustrat recent povestea „Legenda Rândunicii”, o poveste frumoasă pe care o împărtășesc cu drag aici pe blog. Această poveste este preluată de pe internet.
Ilustrațiile realizate de mine pentru această poveste, precum și alte materiale didactice create de mine, care nu sunt publicate în mod liber pe blog sau în alte spații online, pot fi accesate în grupul meu de WhatsApp – PĂUNA RAMONA - MATERIALE DIDACTICE.
În acest grup postez constant:
- ilustrații pentru povești
- materiale didactice pentru copii
- resurse educaționale realizate de mine
Accesul în grup se face pe bază de abonament lunar de 20 de lei.
Dacă doriți să aveți acces la aceste materiale și să faceți parte din comunitate, vă invit cu drag să vă înscrieți la numărul de whatsapp 0768263162.
Vă mulțumesc pentru susținere și pentru interesul față de materialele educaționale! 🌿
Într-o țară depărtată, demult, demult, trăia o zână tânără și frumoasă. Ea avea o singură fetiță, pe care o chema Rândunica. Și fetița era bună, frumoasă și cuminte.
Nu departe de castelul zânei, trăia Mama-Pădurii, o babă colțoasă și urâtă foc. Odată, baba zări pe fetiță cum alerga după fluturi, printre niște flori albe ca zăpada. Și îndată, cum avea inima veninoasă, puse gând rău asupra ei. A doua zi, pe când Rândunica se juca voioasă cu fluturașii, Baba-Cloanța se repezi asupra ei, o luă și o duse departe, departe. Acolo o prefăcu într-o fetiță mică cât un degetar și-i dete drumul în grădină. Biata Rândunică plângea zi și noapte după mămica ei, dar nimeni nu o auzea.
Un vântuleț ușor, zefirul, trecu pe acolo și i se făcu milă de plânsul fetiței. O luă pe aripile lui, ca să o ducă acasă la mămica ei. Merse mult, zbură zile și nopți, dar acasă la Rândunica nu putu să ajungă. De oboseală, fu nevoit să lase fetița într-o grădină. Dar minune! Fetița se schimbă acum într-o floricică albă și rotunjoară. Era însă tot mâhnită și plângea mereu.
Dumnezeu din cer, care vede și aude toate, auzi și plânsul fetiței și trimise un înger s-o întrebe ce vrea.
— De ce plângi, Rândunico?
— Cum să nu plâng?! Eram o fetiță ca toate celelalte și răutatea unei babe urâte m-a făcut așa de mică, încât mă pot ascunde sub un mănunchi de frunze, și m-a dus departe de mămica mea.
— Și acum ce dorință ai, fetițo?
— Aș vrea să fiu o păsărică, numai așa Mama-Pădurii nu m-ar mai ajunge și aș zbura la mama.
— Facă-se voia ta! zise îngerul.
Atunci, din floricică albă și rotundă, ieși o păsărică și zbură repede ca o săgeată. Chiar și până azi, rândunica este cea mai ageră păsărică. Ea zboară fără odihnă. De cum se apropie iarna, această păsărică pleacă spre țări depărtate, peste munți și peste mări, iar pe câmpuri se mai găsesc niște floricele albe și fragede, numite „rochița-rândunicii”.
