Această poveste este o incursiune fermecătoare în lumea minusculă a firului de iarbă, scrisă special pentru a capta atenția și curiozitatea copiilor preșcolari. Narațiunea îmbină aventura cu umorul blând, oferind o lecție discretă despre atenție și prietenie.
Despre ce este vorba în poveste?
Povestea urmărește o zi plină de peripeții din viața lui Bibi, un cărăbuș mândru și sclipitor, care se trezește în fața unei mari dileme: și-a pierdut unul dintre prețioșii săi papuci maro. Fără el, nu poate participa la marele bal al insectelor!
În căutarea lui, Bibi interacționează cu diverse personaje din poiană, fiecare reprezentând o lecție de diversitate și amabilitate: Mimi albina, harnică și veselă, Luca libelula, acrobatul elegant al apelor și Gogu rădașca, uriașul blând cu simțul umorului.
Dincolo de firul epic, povestea îi ajută pe cei mici să învețe numele insectelor și mediul în care acestea trăiesc (sub frunze, lângă iaz, pe flori), totul ambalat într-un limbaj simplu, ritmat și plin de onomatopee (ca Zzz-zzz!), perfect pentru cititul cu voce tare înainte de culcare.
CĂRĂBUȘUL BIBI ȘI PAPUCUL PIERDUT
de Păuna Ramona
Într-o poiană trăia Bibi, un cărăbuș mic, tare mândru de carapacea lui verde, care sclipea în soare exact ca o piatră prețioasă.
Dar Bibi avea o mică problemă. În fiecare dimineață, când se trezea sub frunza lui de brusture, își pierdea mereu câte ceva.
— Of, nu! a strigat Bibi, cercetând sub patul de mușchi. Mi-am pierdut papucul stâng! Cum o să mai dansez eu la petrecerea insectelor diseară?
Bibi a pornit la drum prin iarba înaltă, care pentru el arăta ca o junglă uriașă.
Zzz-zzz! se auzi de sus.
Era Mimi Albina, care muncea de zor la un trandafir sălbatic.
— Mimi, nu cumva ai văzut papucul meu mic și maro? a întrebat Bibi, dând din antene.
— Aici nu e niciun papuc, Bibi! Doar polen dulce și mult praf de zâne. Caută lângă iaz, acolo unde se joacă libelulele!
Bibi a mers ce a mai mers, până când a ajuns la marginea apei. Acolo, Luca Libelula făcea acrobații deasupra nuferilor.
— Luca! Ai văzut cumva un papuc rătăcit?
Luca s-a oprit o secundă din zbor, făcând o plecăciune elegantă.
— Nu, Bibi. Am văzut o coajă de nucă și un nasture pierdut de un greier, dar niciun papuc. Încearcă sub ciuperca cea mare!
Bibi era puțin trist. Se așeză pe o pietricică să se odihnească. Chiar atunci, pământul de lângă el a început să se miște. Gogu Rădașca a scos capul din mușchi, scuturându-și cleștii mari.
— Cauți ceva, micuțule? a întrebat Gogu cu o voce groasă, dar blândă.
— Papucul meu... oftă Bibi.
Gogu a început să râdă încet, cu un sunet ca de frunze uscate.
— Uită-te bine la picioarele tale, Bibi!
Bibi s-a uitat în jos. Apoi s-a uitat la aripile lui. Apoi s-a uitat din nou la picioare.
— Oh! strigă el, înroșindu-se sub carapacea verde.
Papucul nu era pierdut deloc! Bibi îl pusese pe o antenă în timp ce se spăla pe față și uitase de el. Papucul stătea cuminte exact deasupra ochilor lui, ca o pălăriuță caraghioasă.
Mimi Albina a început să bâzâie de râs. Luca Libelula a făcut un cerc vesel în aer.
Bibi a încălțat repede papucul și a început să țopăie.
În acea seară, la balul insectelor, Bibi a dansat cel mai frumos. Și, pentru orice eventualitate, și-a legat papucii cu un fir de mătase de păianjen, ca să fie sigur că rămân la locul lor.
.jpg)
