Oglinda inimii: De ce mă iubești, mami?

Sunt momente în care copiii noștri nu cer doar o poveste înainte de culcare, ci cer confirmări pentru suflet. Se întâmplă de obicei când lumina e slabă, vocea e șoptită, iar garda noastră, a părinților, e jos.

Ca părinți, adesea ne pierdem în logistica iubirii: le facem mâncare, îi ducem la școală, le cumpărăm haine. Dar pentru un copil, iubirea este un concept abstract care are nevoie de formă. Când ne întreabă „De ce mă iubești?”, ei caută de fapt să afle dacă suntem „acasă” pentru ei, indiferent de greșeli.

De ce mă iubești, mami?

Seara se lăsase, iar lumina veiozei desena umbre jucăușe pe pereți. În timp ce o înveleam, fetița m-a privit cu acei ochi mari, în care pare că s-a adunat toată curiozitatea lumii, și m-a întrebat șoptit:

— Mami, de ce mă iubești?

M-am oprit pentru o secundă. Inima mi-a tresărit, nu pentru că nu știam răspunsul, ci pentru că erau prea multe cuvinte care se înghesuiau să iasă deodată. M-am așezat pe marginea patului, i-am luat mânuța mică în palmele mele și i-am zâmbit.

— Te iubesc pentru că ești tu, i-am răspuns, dar ea a insistat, vrând să știe „de ce-ul” acela adânc.

— Dar dacă n-aș fi cuminte? Dacă aș sparge vaza ta preferată sau dacă aș lua o notă mică? M-ai iubi la fel?

— Draga mea, ascultă-mă bine. Te iubesc nu pentru ceea ce faci, ci pentru ceea ce ești.

Te iubesc pentru că ești o parte din mine. Înainte să te cunosc, nu știam că inima mea poate trăi în afara pieptului meu. Acum, ea merge peste tot pe unde mergi tu.

Te iubesc pentru că mă înveți să fiu mai bună. În fiecare zi, prin ochii tăi, revăd magia dintr-o picătură de ploaie sau dintr-o floare de păpădie. Tu ești profesorul meu de fericire.

Te iubesc pentru că ești unică. Te iubesc pentru felul în care îți încrețești nasul când râzi și pentru curajul cu care încerci lucruri noi, chiar și când ți-e puțin teamă.

I-am mângâiat creștetul și am continuat, simțind cum vocea îmi devine mai caldă:

— Te iubesc când ești veselă și soarele strălucește în zâmbetul tău, dar te iubesc la fel de mult și când ești supărată, obosită sau când greșești. Iubirea mea nu este un premiu pe care trebuie să-l câștigi, este un loc sigur în care te poți întoarce mereu, indiferent de ce se întâmplă afară.

Fetița s-a cuibărit mai bine în perne, cu un oftat de ușurare.

— Deci, iubirea ta e ca o păturică invizibilă? a întrebat ea, aproape adormită.

— Exact așa, puiule. O păturică invizibilă care te va înveli toată viața, oriunde te-ar purta pașii.

Șablon mărțișor cu buburuza aplicată

Mărțișorul „Buburuza Veselă”: Un proiect DIY care prinde aripi! 🐞✨

Primăvara aduce cu ea nu doar ghiocei, ci și micile simboluri ale norocului: buburuzele! Pentru că mărțișoarele făcute manual au o valoare sentimentală neprețuită, astăzi vă propun un proiect creativ și extrem de simplu, care va fi cu siguranță vedeta zilei de 1 Martie.

Este vorba despre un mărțișor interactiv în formă de floare, cu o buburuză ale cărei aripi par gata de zbor!

Materiale necesare:

• Șablonul nostru special (îl găsiți pentru descărcare mai jos);
• Foarfecă;
• Lipici (stick sau aracet);
• Ochi mobili (pentru un plus de personalitate);
• Șnur de mărțișor.

Cum se asamblează? (Pas cu pas)

1. Imprimarea și decuparea

Printați șablonul pe un carton subțire. Decupați cu grijă marginea punctată a florii verzi și, separat, aripioarele roșii ale buburuzei.

2. Pregătirea aripilor (Efectul 3D)

Pliați ușor aripioarele roșii pe jumătate (pe lungime). Aplicați lipici doar pe partea centrală a corpului desenat pe floare și fixați aripile. Astfel, marginile lor vor rămâne ridicate, oferind acel efect tridimensional adorabil!

3. Detaliile care fac diferența

Pentru a-i da viață buburuzei, lipiți doi ochișori mobili pe capul negru. Veți vedea cum mărțișorul capătă imediat un caracter jucăuș!

Gata! Aveți un mărțișor unic, gata să aducă zâmbetul pe buzele oricui.

Sunt curioasă cui îi veți dărui prima buburuză norocoasă? Spuneți-mi în comentarii sau etichetați-mă în pozele voastre cu rezultatul final!

O primăvară plină de noroc și culoare tuturor! 🌸

Alte materiale utile 

https://paunaramona83.blogspot.com/p/1-martie-8-martie.html

Mărțișor în formă de inimă cu ghiocel aplicat (șablon)

DIY: Mărțișor elegant în formă de inimă cu ghiocel aplicat

Primăvara bate la ușă, iar odată cu ea, și magia mărțișoarelor! În fiecare an, căutăm modalități de a oferi un strop de bucurie și noroc celor dragi. Ce-ar fi să le oferiți anul acesta un mărțișor cu adevărat special, creat chiar de voi, care aduce un ghiocel la viață? Vă invit să descoperiți cum puteți transforma un simplu șablon într-o mică operă de artă, plină de emoție și originalitate.

Materiale necesare:

Pentru a crea acest mărțișor adorabil, veți avea nevoie de câteva lucruri simple:

- Șablonul de mărțișor

- Foarfecă

- Lipici

- Șnur de mărțișor

Alte materiale utile 

https://paunaramona83.blogspot.com/p/1-martie-8-martie.html

Mărțișorul – Povestea dintre iarnă și primăvară, în două ilustrații

1 Martie aduce cu el una dintre cele mai frumoase tradiții românești: Mărțișorul. Am creat aceste două ilustrații – o fată și un băiat în port popular – pentru a surprinde magia momentului în care iarna și primăvara își dau mâna.

❄️🌷 Între două anotimpuri

Această dualitate simbolizează perfect esența Mărțișorului: echilibrul dintre alb și roșu, dintre frig și căldură, dintre final și început.

🔴 Roșul simbolizează viața, energia, iubirea.

⚪ Albul simbolizează puritatea, speranța și un nou început.

Împreună, ele spun o poveste despre protecție, noroc și lumină.

Mărțișorul nu este doar un simbol purtat în piept, ci o poveste despre speranță și lumină.

Alte materiale utile 

https://paunaramona83.blogspot.com/p/1-martie-8-martie.html

Cărăbușul Bibi și papucul pierdut (poveste)

Această poveste este o incursiune fermecătoare în lumea minusculă a firului de iarbă, scrisă special pentru a capta atenția și curiozitatea copiilor preșcolari. Narațiunea îmbină aventura cu umorul blând, oferind o lecție discretă despre atenție și prietenie.

Despre ce este vorba în poveste?

Povestea urmărește o zi plină de peripeții din viața lui Bibi, un cărăbuș mândru și sclipitor, care se trezește în fața unei mari dileme: și-a pierdut unul dintre prețioșii săi papuci maro. Fără el, nu poate participa la marele bal al insectelor!

În căutarea lui, Bibi interacționează cu diverse personaje din poiană, fiecare reprezentând o lecție de diversitate și amabilitate: Mimi albina, harnică și veselă, Luca libelula, acrobatul elegant al apelor și Gogu rădașca, uriașul blând cu simțul umorului.

Dincolo de firul epic, povestea îi ajută pe cei mici să învețe numele insectelor și mediul în care acestea trăiesc (sub frunze, lângă iaz, pe flori), totul ambalat într-un limbaj simplu, ritmat și plin de onomatopee (ca Zzz-zzz!), perfect pentru cititul cu voce tare înainte de culcare.

CĂRĂBUȘUL BIBI ȘI PAPUCUL PIERDUT 

de Păuna Ramona 

Într-o poiană trăia Bibi, un cărăbuș mic, tare mândru de carapacea lui verde, care sclipea în soare exact ca o piatră prețioasă.

Dar Bibi avea o mică problemă. În fiecare dimineață, când se trezea sub frunza lui de brusture, își pierdea mereu câte ceva.

— Of, nu! a strigat Bibi, cercetând sub patul de mușchi. Mi-am pierdut papucul stâng! Cum o să mai dansez eu la petrecerea insectelor diseară?

Bibi a pornit la drum prin iarba înaltă, care pentru el arăta ca o junglă uriașă.

Zzz-zzz! se auzi de sus.

Era Mimi Albina, care muncea de zor la un trandafir sălbatic.

— Mimi, nu cumva ai văzut papucul meu mic și maro? a întrebat Bibi, dând din antene.

— Aici nu e niciun papuc, Bibi! Doar polen dulce și mult praf de zâne. Caută lângă iaz, acolo unde se joacă libelulele!

Bibi a mers ce a mai mers, până când a ajuns la marginea apei. Acolo, Luca Libelula făcea acrobații deasupra nuferilor.

— Luca! Ai văzut cumva un papuc rătăcit?

Luca s-a oprit o secundă din zbor, făcând o plecăciune elegantă.

— Nu, Bibi. Am văzut o coajă de nucă și un nasture pierdut de un greier, dar niciun papuc. Încearcă sub ciuperca cea mare!

Bibi era puțin trist. Se așeză pe o pietricică să se odihnească. Chiar atunci, pământul de lângă el a început să se miște. Gogu Rădașca a scos capul din mușchi, scuturându-și cleștii mari.

— Cauți ceva, micuțule? a întrebat Gogu cu o voce groasă, dar blândă.

— Papucul meu... oftă Bibi.

Gogu a început să râdă încet, cu un sunet ca de frunze uscate.

— Uită-te bine la picioarele tale, Bibi!

Bibi s-a uitat în jos. Apoi s-a uitat la aripile lui. Apoi s-a uitat din nou la picioare.

— Oh! strigă el, înroșindu-se sub carapacea verde.

Papucul nu era pierdut deloc! Bibi îl pusese pe o antenă în timp ce se spăla pe față și uitase de el. Papucul stătea cuminte exact deasupra ochilor lui, ca o pălăriuță caraghioasă.

Mimi Albina a început să bâzâie de râs. Luca Libelula a făcut un cerc vesel în aer.

Bibi a încălțat repede papucul și a început să țopăie.

În acea seară, la balul insectelor, Bibi a dansat cel mai frumos. Și, pentru orice eventualitate, și-a legat papucii cu un fir de mătase de păianjen, ca să fie sigur că rămân la locul lor.