🍎 Într-o livadă de toamnă, printre mere roșii și galbene, Mara și Radu descoperă cât de mult contează să ne ajutăm și să dăruim.
„Livada faptelor bune”, poveste scrisă de Păuna Maria Ramona, îi invită pe copii să urmărească întâmplări simple, apropiate de experiența lor. O stropitoare prea grea, câteva mere căzute și un dar pregătit pentru tanti Ana devin ocazii de a învăța despre cooperare, bunătate și grijă față de ceilalți.
Povestea poate fi valorificată în cadrul mai multor activități la grădiniță:
🍎 Domeniul Limbă și comunicare (DLC) – pentru ascultarea și înțelegerea poveștii, îmbogățirea vocabularului, descrierea imaginilor și repovestirea unor secvențe.
🤝 Domeniul Om și societate (DOS) – Educație pentru societate – pentru recunoașterea faptelor bune și discutarea unor modalități prin care copiii pot oferi ajutor în familie sau la grădiniță.
🧶 DOS – Activitate practică – ca punct de plecare pentru realizarea unor mere prin bobinare, decupare și lipire sau pentru o lucrare colectivă cu tema „Livada faptelor bune”.
Planșele ilustrate îi ajută pe cei mici să urmărească succesiunea întâmplărilor, să descrie acțiunile personajelor și să răspundă la întrebări precum: „Cum s-au ajutat copiii?”, „Cum s-a simțit tanti Ana?” sau „Tu ce faptă bună ai putea face astăzi?”.
📥 Mai jos găsiți povestea și planșele ilustrate. Planșele pot fi descărcate gratuit, individual, direct de pe blog, sub formă de imagini, pentru a fi imprimate și folosite în activitățile cu cei mici.
Materialele sunt oferite pentru uz educativ personal și la grupă. Vă rog să păstrați numele autorului și însemnele de pe imagini. Dacă doriți să le recomandați colegelor, distribuiți linkul acestei postări, fără a reîncărca materialele pe alte pagini sau grupuri.
🍎 Ce faptă bună va rodi astăzi în livada grupei voastre?
Livada faptelor bune
Poveste de Păuna Maria Ramona
Într-o dimineață de toamnă, Mara și Radu au pornit cu bunicul spre livadă. Printre frunzele aurii se zăreau mere roșii și galbene, iar iarba era umedă de rouă.
Lângă poartă creștea un merișor cu ramuri subțiri. Pe o creangă joasă mai rămăsese un singur măr.
— Bunicule, de ce are pomul acesta așa puține mere? a întrebat Mara.
— Este încă mic. Îl îngrijim și avem răbdare cu el, a răspuns bunicul.
Radu a zărit stropitoarea de lângă gard.
— Atunci îi dau eu apă!
A ridicat stropitoarea, dar aceasta era prea grea. Apa s-a clătinat și câțiva stropi i-au udat pantofii.
— Nu pot s-o duc! a spus el, lăsând-o jos.
— Te ajut eu, a răspuns Mara. Prindem amândoi de mâner.
Au ridicat stropitoarea împreună și au dus-o până la merișor. Bunicul le-a arătat unde să toarne apa, încet, aproape de rădăcină.
— Am reușit! a spus Radu.
Mara i-a zâmbit, iar cei doi au așezat stropitoarea lângă gard.
Mai departe îi așteptau doi meri mari. Unul avea mere roșii, iar celălalt, mere galbene. Sub ei, bunicul pregătise două coșuri.
— Culegem doar merele la care ajungem ușor, le-a spus el. Eu mă ocup de crengile înalte.
Mara a ales un măr roșu și l-a desprins cu grijă. Radu a găsit unul galben, rotund și parfumat.
Au lucrat o vreme, până când Mara a încercat să ridice coșul cu mere roșii. Coșul s-a înclinat și trei mere s-au rostogolit pe iarbă.
— Of! Mi-au căzut merele! a spus ea, privind în jos.
Radu și-a lăsat coșul și s-a apropiat.
— Le strângem. Uite, unul este chiar lângă piciorul meu!
Au adunat merele și le-au pus deoparte, așa cum le-a arătat bunicul, ca să fie spălate înainte de a fi mâncate.
— Mulțumesc că m-ai ajutat, Radu!
— Și tu m-ai ajutat cu stropitoarea, a răspuns băiatul.
Când coșurile au fost gata, bunicul a adus două lădițe mai mici.
— Pentru cine sunt? a întrebat Mara.
— Una pentru noi și una pentru tanti Ana. O doare piciorul și astăzi nu poate veni la cules.
Radu a luat o lădiță și a început să așeze în ea mere galbene. Mara a adus câteva mere roșii.
— Să-i punem din amândouă! a propus ea.
— Da! a spus Radu, făcând loc în lădiță.
Au ales împreună merele și le-au așezat cu grijă, să nu se lovească. Apoi au pornit cu bunicul spre căsuța de lângă livadă.
Tanti Ana stătea pe prispă. Când a văzut lădița, chipul i s-a luminat.
— Ce surpriză frumoasă!
— Sunt mere din livadă, a spus Mara.
— Am pus și roșii, și galbene! a adăugat Radu.
— Vă mulțumesc că v-ați gândit la mine, a răspuns tanti Ana.
La întoarcere, copiii au strâns coșurile goale și le-au dus lângă magazie. Mara a ținut ușa, iar Radu le-a așezat pe raftul de jos.
Bunicul i-a privit și a spus:
— Astăzi am cules mere, dar am văzut și multe fapte bune.
Radu s-a uitat curios în jur.
— Unde sunt faptele bune, bunicule? În coșuri?
Bunicul a zâmbit.
— Gândește-te puțin. Cine te-a ajutat să duci stropitoarea?
— Mara!
— Și cine a ajutat-o pe Mara să strângă merele?
— Eu! a răspuns Radu.
— Iar tanti Ana a primit mere de la amândoi, a adăugat fetița.
Mara a privit pomii, apoi lădița rămasă lângă bunic.
— Atunci aici este o livadă a faptelor bune!
— Așa îi putem spune, a încuviințat bunicul.
Înainte de plecare, cei doi copii s-au oprit lângă merișorul de la poartă.
— Noi mai venim, i-a șoptit Radu.
— Și avem grijă de tine împreună, a spus Mara.
O adiere a mișcat frunzele, iar mărul de pe creanga joasă s-a legănat ușor.
Copiii i-au făcut cu mâna și au pornit spre casă, ținând fiecare câte un mâner al lădiței.
