Ursulețul care și-a încurcat ziua
de Păuna Maria Ramona
Într-o dimineață, o rază de soare intră pe fereastra ursulețului Tedi. Îi gâdilă nasul, îi mângâie urechile și se opri pe păturica lui albastră.
Tedi deschise un ochi.
Apoi îl deschise și pe celălalt.
— Vai! spuse el. Cred că am rămas în urmă!
Sări din pat, își puse papucii și alergă la dulap. Dar, în loc să-și ia rucsacul, înhăță perna. Își îndesă păturica sub braț și porni spre grădiniță.
Pe drum, o întâlni pe veverița Mira.
— Bună dimineața, Tedi!
— Noapte bună, Mira! răspunse ursulețul grăbit.
Veverița se uită la soare. Se uită la pernă. Apoi se uită din nou la Tedi.
— Noapte bună? Dar eu abia m-am trezit!
— Și eu! spuse Tedi. Tocmai de aceea mă grăbesc să mă culc!
Mira rămase cu o lăbuță în aer. Nu mai auzise niciodată așa ceva.
Când ajunse la grădiniță, Tedi intră în sala de grupă și își așeză perna în mijlocul covorului.
— Vă rog să vorbiți în șoaptă! anunță el. E timpul de culcare.
Iepurașul ținea în brațe o cutie cu piese de construit. Ariciul pregătea creioanele. Iar educatoarea deschidea o carte.
— Noi tocmai ne pregăteam să ne salutăm, spuse ea. Tu cum ai ajuns la ora de culcare?
Tedi se așeză pe pernă și ridică din umeri.
— Nu știu. Mi se pare că ziua mea s-a amestecat.
Atunci, din buzunarul unei valize aflate lângă bibliotecă, se auzi:
— Bzz-bzz! Cine are nevoie de puțină lumină?
Era Clipo, licuriciul curios. Ieși dintre două plicuri, își potrivi gentuța și zbură până la ursuleț.
— Spune-mi, Tedi, ce ai făcut după ce te-ai trezit?
— Mi-am luat perna.
— Și înainte să-ți iei perna?
Ursulețul se gândi.
— Am sărit din pat.
— Te-ai spălat?
Tedi își pipăi obrajii.
— Cred că nu.
— Ai luat micul dejun?
Din burtica ursulețului se auzi un zgomot:
— Grrr!
Tedi privi în jos.
— Burtica mea spune că nici asta n-am făcut.
Clipo zâmbi.
— Atunci hai să căutăm începutul zilei tale.
Deschise valiza și scoase trei cartonașe. Pe primul era un soare care se ridica deasupra unui deal. Pe al doilea, un soare sus pe cer. Pe al treilea, o lună lângă câteva stele.
Le așeză pe covor.
— Dimineața, în timpul zilei și seara, spuse el. Oare unde începe povestea de azi?
Tedi întinse lăbuța spre lună.
Dar chiar atunci raza de soare de la fereastră îi lumină perna.
— Aha! exclamă el. Cred că soarele a venit să-mi dea un indiciu!
Alese cartonașul cu soarele care răsărea.
— Dimineața mă trezesc!
— Și apoi? întrebă Clipo.
— Mă spăl… mă îmbrac… și iau micul dejun!
— Grrr! confirmă burtica.
Educatoarea îl ajută pe Tedi să se pregătească, iar în curând ursulețul stătea la masă.
După micul dejun, își luă perna și se îndreptă din nou spre covor.
Clipo își ridică antenele.
— Unde pleci?
— Am mâncat. Acum mă culc!
Din spatele lui se auzi un pocnet ușor. Turnul iepurașului se dărâmase.
— Tedi, mă ajuți să fac un pod? întrebă acesta.
Ursulețul privi perna. Privi piesele. Îi veni o idee.
— Perna poate să aștepte puțin!
O așeză pe un scăunel și se apucă de construit.
Făcură un pod atât de lung, încât ariciul trecu pe sub el un tren întreg. Apoi desenară, ascultară o poveste și ieșiră în curte.
Tedi alergă după minge, sări peste o linie și descoperi o frunză în formă de inimă.
— Clipo! strigă el. Au încăput o mulțime de lucruri în ziua mea!
— Și ziua încă nu s-a terminat, răspunse licuriciul.
După prânz, educatoarea pregăti locul pentru odihnă.
Tedi se uită pe fereastră. Afară era lumină.
— Dar acum putem dormi? întrebă el. Luna nici măcar n-a venit!
— Ne putem odihni și în timpul zilei, spuse educatoarea. După joacă și după masă, corpul nostru poate avea nevoie de o pauză.
Ursulețul își luă perna de pe scăunel.
— Ei, pernă, șopti el, acum chiar ți-a venit rândul!
Se întinse și închise ochii. Clipo se așeză lângă valiză, iar în sală se făcu liniște.
Mai târziu, după odihnă și alte jocuri, mama veni să-l ia acasă.
Tedi îi povesti despre pod, despre minge și despre frunza în formă de inimă.
Acasă petrecură timp împreună, apoi luară cina. Dincolo de fereastră, lumina începea să scadă.
Ursulețul căscă.
Se spălă pe dinți, își puse pijamaua și își așeză perna în pat.
Pe pervaz apăru Clipo. Venise să vadă cum se încheia ziua prietenului său.
— Ei, Tedi? Mai este ceva încurcat?
Ursulețul privi cartea din mâna mamei.
— Da! spuse el foarte serios.
Clipo făcu ochii mari.
— Ce anume?
— Nu știu ce poveste să aleg pentru seara asta!
Mama râse și deschise cartea.
Tedi se cuibări sub păturică.
— Dimineața m-am trezit, în timpul zilei am făcut o mulțime de lucruri, iar acum ascult o poveste și mă pregătesc de somn.
Clipo dădu mulțumit din antene.
— Ai găsit drumul zilei tale.
Ursulețul mângâie colțul pernei.
— Și am aflat că nu trebuie s-o car peste tot!
Apoi închise ochii.
Clipo își luă gentuța și se pregăti de plecare. Înainte să zboare, auzi vocea somnoroasă a lui Tedi:
— Clipo… mâine ce vine mai întâi?
Licuriciul se întoarse.
Dar ursulețul adormise deja.
Pe scăunel, lângă pat, rucsacul era pregătit pentru o nouă dimineață.
