Ursulețul și prietenii săi
de Păuna Ramona
Într-o zi, în mijlocul pădurii, Ursulețul găsește o cutie plină de biscuiți delicioși.
„Uau, ce comoară am găsit!” exclamă Ursulețul, ținând cutia strâns în lăbuțele lui pufoase.
Pe măsură ce se așează sub un copac, apare Iepurașul, săltând vesel.
- Bună, Ursulețule! Ce ai acolo? întreabă Iepurașul, curios.
- Am găsit o cutie de biscuiți! Sunt numai ai mei! răspunde Ursulețul, zâmbind larg.
Iepurașul, cu urechile lui mari plecate, întreabă timid:
- Pot să gust și eu unul, te rog?
Ursulețul se uită la biscuiții lui și se gândește. „Hmm... sunt atât de buni. Dacă îi împart, poate nu-mi rămân destui pentru mine.”
Deodată, apare și Veverița, țopăind dintr-un copac.
- Salutare! Ce se întâmplă aici?
Iepurașul îi povestește despre biscuiți, iar Veverița, cu ochii mari, întreabă:
- Putem avea și noi câțiva?
Ursulețul se uită la prietenii lui, care așteptau cu ochi mari și zâmbete calde. În acel moment, și-a dat seama că biscuiții ar fi și mai gustoși dacă i-ar mânca împreună.
- Știți ce? spune Ursulețul. Am găsit acești biscuiți și sunt foarte buni, dar cred că ne vom simți mai bine dacă îi împărțim.
Toți au aplaudat de bucurie! Ursulețul a deschis cutia și a împărțit biscuiții cu prietenii lui.
- Sunt cei mai buni biscuiți pe care i-am mâncat vreodată! a spus Iepurașul.
- Mulțumim, Ursulețule! a adăugat Veverița, ronțăind fericită.
Ursulețul a zâmbit și a spus:
- Am învățat ceva astăzi. E mult mai frumos să împărțim cu prietenii.
Și astfel, Ursulețul și prietenii săi au petrecut o după-amiază minunată, jucându-se și împărțind totul cu drag.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc pentru aprecieri! 🤗