În perioada aceasta, grădinițele forfotesc. Costume pregătite în grabă, repetiții peste repetiții, emoții, liste, mesaje, așteptări.
Și undeva, între „să știe poezia”, „să intre bine în scenă” și „să iasă frumos în poze”, uităm uneori esențialul.
👉 Nu este despre serbarea perfectă. Este despre copil.
Despre ce NU se vede
- Nu se vede cât de emoționat este copilul care nu vrea să urce pe scenă.
- Nu se vede copilul care repetă poezia în șoaptă, cu teamă.
- Nu se vede copilul care își caută mama în sală.
- Și, de cele mai multe ori, nu se vede nici educatoarea.
- Nu se vede oboseala acumulată.
- Nu se vede presiunea.
- Nu se văd orele în care ai adaptat, ai explicat, ai liniștit, ai încurajat.
Despre presiunea perfecțiunii
Ni se cere, uneori tacit, alteori direct: serbare fără greșeli, copii aliniați, costume impecabile, zâmbete perfecte.
Dar copiii nu sunt decoruri. Nu sunt personaje. Nu sunt „momente artistice”. Sunt copii.
Cu emoții. Cu ritm propriu. Cu frici. Cu bucurii sincere.
Ce rămâne cu adevărat
Peste ani, copilul nu își va aminti: dacă a spus poezia fără pauze, dacă a cântat pe ton, dacă a intrat exact când trebuia.
Își va aminti: dacă s-a simțit în siguranță, dacă cineva l-a ținut de mână, dacă a fost acceptat așa cum este, dacă a simțit că este suficient.
Mesaj pentru educatoare
Dacă un copil a urcat pe scenă, deși îi era frică, ai reușit. Dacă un copil a zâmbit, chiar și pentru o secundă, ai reușit. Dacă un copil s-a simțit văzut, protejat și încurajat, ai reușit.
Chiar dacă: nu a fost perfect, nu a ieșit ca în planificare, nu a fost „pentru poze”.
Crăciunul nu este despre spectacol. Este despre: emoție, apartenență, căldură, oameni. Iar tu, educatoare, ești parte din această poveste.
Tu ce alegi să vezi la serbările copiilor? Copilul sau spectacolul?
Dacă acest text ți-a vorbit, te invit să îl distribui mai departe. Poate ajunge exact la educatoarea care avea nevoie să audă că este suficient.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc pentru aprecieri! 🤗