Cum pregătim copilul pentru prima zi de grădiniță – Ghid pentru părinți

 

Prima zi de grădiniță este un moment emoționant, dar și plin de provocări, atât pentru copii, cât și pentru părinți. Adaptarea la un mediu nou, despărțirea de familie și schimbarea rutinei pot declanșa temeri sau rezistență. În acest articol, vei găsi câteva sfaturi utile care te vor ajuta să transformi această etapă într-o experiență pozitivă.

1. Vorbește-i copilului despre grădiniță

Începe cu 1-2 săptămâni înainte. Spune-i ce va face acolo, ce jucării va găsi, că va fi cu alți copii și va avea o educatoare drăguță.

Ex.: „La grădiniță o să colorezi, o să te joci și o să mănânci la masă cu alți copii.”

2. Implică-l în pregătiri

Alegeți împreună ghiozdănelul, hainele sau pachetul de gustare (dacă este cazul).

Lasă-l să aleagă o jucărie mică de confort (dacă grădinița permite). Acest proces îi dă sentimentul că are control asupra situației.

3. Stabiliți o rutină înainte de prima zi

Culcați-vă la o oră potrivită cu cel puțin 5 zile înainte.

Începeți trezirea la ora la care va merge la grădiniță.

Fă o simulare: mergeți într-o dimineață până în fața grădiniței și povestiți despre ce va fi acolo.

4. Evită minciunile și promisiunile false

Nu spune: „Mami stă după ușă”, dacă nu e așa.

Spune-i adevărul cu blândețe: „Eu te duc, stai cu doamna și copiii, iar apoi vin să te iau.”

Poți folosi noțiuni familiare: „Mă întorc după ce mănânci și dormi puțin.”

5. Acceptă plânsul – e normal

Plânsul nu înseamnă că nu e pregătit sau că ai greșit ceva. Este modul copilului de a procesa despărțirea.

Lasă educatoarea să preia copilul calm, chiar dacă protestează. Insistențele sau statul prea mult la despărțire pot amplifica anxietatea.

Bonus: Oferă-i copilului o fișă ilustrată cu pașii de dimineață (spălat, îmbrăcat, micul dejun, ghiozdan, plecare).

Îi poți cere să coloreze pictogramele în fiecare dimineață. Acest lucru îi creează predictibilitate și siguranță.

Prima zi de grădiniță este începutul unui drum frumos, dar orice început vine cu emoții. Cu răbdare, onestitate și mici ritualuri de apropiere, copilul tău se va adapta. Iar tu vei fi acolo, zi de zi, să îl susții!

Educația și provocările lumii contemporane. Noile educații

Educația și provocările lumii contemporane. Noile educații

Educația reprezintă un proces esențial de formare și dezvoltare a personalității umane, iar în contextul lumii contemporane, acest proces este supus unor multiple provocări și transformări. Trăim într-o societate aflată în continuă schimbare, în care dinamica tehnologică, globalizarea, crizele ecologice și sociale, dar și diversitatea culturală impun o reevaluare a rolului educației. Grădinița, ca prim nivel instituționalizat al educației, are responsabilitatea de a construi bazele unei educații centrate pe formarea omului de mâine: responsabil, empatic, echilibrat și adaptabil.

Provocările lumii contemporane în educația preșcolară

Printre principalele provocări cu care se confruntă educația preșcolară în contextul actual se numără:

1. Digitalizarea accelerată – Copiii intră în contact cu tehnologia de la vârste fragede. Deși utilizarea controlată a tehnologiei poate avea beneficii educaționale, există riscul dependenței și al reducerii dezvoltării relațiilor sociale directe.

2. Schimbările în structura familiei – Apariția familiilor monoparentale, migrația economică și diversitatea modelelor parentale impun adaptarea educației la noi realități familiale.

3. Creșterea diversității sociale și culturale – Incluziunea copiilor cu dizabilități sau din medii dezavantajate trebuie să fie un principiu activ în activitatea educatoarelor.

4. Problemele legate de sănătate mintală și emoțională – Copiii preșcolari pot manifesta anxietate, stres sau dificultăți emoționale, iar grădinița trebuie să le ofere siguranță afectivă și sprijin socio-emoțional.

Noile educații – răspunsuri la provocările contemporane

Pentru a răspunde acestor provocări, pedagogia contemporană propune „noile educații”, care completează educația tradițională și răspund nevoilor reale ale copilului și societății. Acestea trebuie integrate în demersul educațional zilnic din grădiniță, prin activități practice și jocuri.

1. Educația pentru mediu – Îi învățăm pe copii să respecte natura, să recicleze și să protejeze resursele. Activitățile de tip ecologic în grădiniță dezvoltă comportamente responsabile.

2. Educația pentru sănătate – Promovarea igienei, alimentației sănătoase și mișcării fizice contribuie la dezvoltarea armonioasă a copiilor.

3. Educația pentru cetățenie democratică și interculturală – Valorile toleranței, empatiei și cooperării se cultivă prin jocuri de rol, reguli de grup și povești.

4. Educația financiară timpurie – Se introduce prin jocuri simbolice, familiarizarea cu moneda, ideea de economisire sau troc.

5. Educația pentru siguranță și viață – Copiii învață comportamente sigure acasă, în comunitate sau în grădiniță.

6. Educația digitală – Deși utilizarea tehnologiei trebuie limitată la preșcolari, este important să dezvoltăm o atitudine responsabilă față de aceasta.

Rolul educatoarei

Educatoarea are un rol esențial în implementarea acestor educații, adaptând conținuturile la nivelul de dezvoltare al copilului. Prin activități integrate și prin crearea unui climat educațional sigur și stimulant, ea sprijină dezvoltarea globală a copilului. De asemenea, parteneriatul activ cu familia și comunitatea contribuie la succesul integrării noilor educații.

Concluzie

Educația în grădiniță nu mai poate fi desprinsă de realitățile lumii moderne. Integrarea noilor educații într-un mod ludic, coerent și adaptat vârstei este esențială pentru formarea unei generații capabile să se adapteze și să contribuie pozitiv la societate. Astfel, grădinița devine un spațiu de viață, de învățare și de formare a omului de mâine.

Bibliografie:

Cucos, C. (Coord.). (2021). Educația și noile educații. Iași: Editura Polirom.

Holdevici, I., & Crețu, C. (2019). Psihologia copilului preșcolar și educația timpurie. București: Editura Didactică și Pedagogică.

Ministerul Educației Naționale. (2019). Curriculum pentru educație timpurie (3–6/7 ani). București: Institutul de Științe ale Educației. https://www.edu.ro

Păun, E., & Potolea, D. (2002). Pedagogie. Fundamente teoretice și demersuri aplicative. Iași: Polirom.

UNESCO. (1996). Learning: The treasure within (Raportul Comisiei Internaționale pentru Educație în secolul XXI, condusă de Jacques Delors). Paris: UNESCO Publishing. https://unesdoc.unesco.org/ark:/48223/pf0000109590

UNESCO. (n.d.). Education for Sustainable Development. Recuperat în mai 2025, de pe https://www.unesco.org/en/education/sustainable-development