Pachet educațional – „Eu și lumea mea”

Cunoașterea propriei persoane începe încă din primii ani de viață. Copiii sunt curioși să afle cine sunt, cum funcționează corpul lor, cine face parte din familie și ce pot face singuri pentru a avea grijă de ei.

Pornind de la aceste nevoi, am creat pachetul educațional „Eu și lumea mea”, destinat preșcolarilor de 3–6 ani.

Materialul cuprinde 67 de pagini și abordează trei teme apropiate de universul copilului:

❤️ Familia mea
🧒 Acesta este corpul meu
🧼 Știu să mă îngrijesc

Pachetul începe cu povestea ilustrată „Mara descoperă lumea ei”. Mara devine personajul-ghid care îi însoțește pe copii într-o călătorie despre familie, propriul corp, cele cinci simțuri și deprinderile de îngrijire personală.

În interiorul pachetului veți găsi:

• fișe de lucru adaptate nivelului preșcolar;
• activități matematice și exerciții de logică;
• jocuri despre corp și cele cinci simțuri;
• puzzle-uri și jetoane decupabile;
• activități despre familie și oamenii dragi;
• exerciții despre igienă și autonomie personală;
• jocul didactic „Trusa mea de îngrijire”;
• experimentul „De ce trebuie să folosim săpun?”;
• activități practice și planșe de colorat;
• diplomă și pagină festivă de încheiere.

Sarcinile sunt predominant vizuale și practice, fără a pune accent pe scriere. Materialele pot fi utilizate în activitățile desfășurate la grădiniță, în lucrul individual, la centrele de interes sau acasă, alături de familie.

📄 Format: material digital PDF
📚 Număr de pagini: 67
👧 Vârsta recomandată: 3–6 ani

Preț: 20 lei

Pachetul poate fi achiziționat și descărcat accesând linkul de mai jos: 

https://shop.beacons.ai/ramonap83/65a1af99-8551-45ed-9af7-85f5293b489b

Inițial, plata este estimată în dolari, însă la plătire poate fi convertită în lei, așadar poate fi făcută cu orice card din Romania

Sau mă puteți contacta la nr de whatsapp 0768263162

Sper ca Mara și activitățile pregătite să îi ajute pe copii să descopere, cu bucurie și încredere, cât de specială este lumea lor!

🌈 Mara descoperă lumea ei

O poveste despre familie, corpul nostru și grija față de noi

Într-o dimineață luminoasă, Mara s-a trezit cu razele soarelui jucându-se pe perdeaua camerei sale.

A deschis ochii, s-a întins cât a putut de tare și a zâmbit.

— Bună dimineața, lume! spuse ea veselă.

Din bucătărie venea un miros îmbietor, iar prin casă se auzeau vocile celor dragi.

Mara sări din pat și, înainte să plece din cameră, se opri în fața oglinzii.

— Cine este fetița aceasta? întrebă ea, prefăcându-se mirată.

Fetița din oglindă avea doi ochi căprui, un nas mic, două urechi, o gură zâmbitoare și un păr castaniu prins cu o fundiță roz.

— Sunt chiar eu! Eu sunt Mara!

În ziua aceea, Mara avea să descopere cât de minunată este lumea ei.

Când Mara intră în bucătărie, familia o aștepta la micul dejun.

— Bună dimineața! spuse Mara.

— Bună dimineața! îi răspunseră cei dragi.

Mara îi privi pe fiecare și se gândi cât de bine era să îi aibă aproape.

— Mami, ce înseamnă, de fapt, o familie? întrebă ea.

Mama zâmbi.

— Familia înseamnă oamenii care au grijă unii de ceilalți, se ajută și împart împreună multe momente importante.

Mara se gândi puțin.

În familia ei, fiecare era diferit. Unul gătea mai bine, altul știa să repare lucruri, cineva spunea cele mai amuzante povești, iar altcineva oferea cele mai călduroase îmbrățișări.

Dar Mara știa ceva important: împreună formau familia ei.

— Atunci și eu pot să am grijă de familia mea? întrebă ea.

— Bineînțeles! răspunse mama. Chiar dacă ești mică, poți face multe lucruri.

Mara avu imediat o idee.

Își duse farfuria la locul potrivit, își strânse lucrurile și îi ajută pe cei mari să pregătească masa.

— Uite câte pot să fac singură! spuse ea mândră.

Mai târziu, Mara scoase o coală mare de hârtie și își desenă familia.

Apoi desenă o inimă uriașă în jurul tuturor.

— Aceasta este familia mea! spuse ea.

Și înțelese primul lucru important al zilei:

Fiecare familie este specială în felul ei, iar oamenii dragi au grijă unii de ceilalți.

După micul dejun, Mara se întoarse în fața oglinzii.

— Dacă eu sunt Mara, atunci vreau să aflu mai multe despre mine!

Își atinse capul.

— Acesta este capul meu.

Își ridică brațele.

— Acestea sunt brațele mele.

Bătu din palme.

— Iar acestea sunt mâinile mele!

Apoi își mișcă picioarele, își îndoi genunchii și începu să sară.

Unu, doi, trei!

— Corpul meu poate face o mulțime de lucruri!

Mara începu un joc.

Își acoperi ochii.

— Cu ochii văd.

Își atinse urechile.

— Cu urechile aud.

Inspiră mirosul unei flori.

— Cu nasul miros.

Gustă o bucățică de măr.

— Cu limba simt gustul.

Apoi mângâie blana ursulețului ei de pluș.

— Iar cu pielea pot simți dacă ceva este moale, aspru, cald sau rece!

Mara era încântată.

— Corpul meu este extraordinar!

Se privi din nou în oglindă.

Știa că oamenii nu arată toți la fel. Unii sunt mai înalți, alții mai scunzi. Au părul, ochii și pielea diferite. Fiecare are propriile trăsături.

— Și tocmai de aceea fiecare dintre noi este special! spuse Mara.

Apoi înțelese al doilea lucru important:

Corpul meu îmi aparține, mă ajută să descopăr lumea și merită să am grijă de el.

— Dacă trupul meu este atât de important, cum pot să am grijă de el? se întrebă Mara.

Avea să afle chiar în acea zi.

Mai întâi merse la baie.

Deschise robinetul, își udă mâinile și luă săpunul.

— Spălăm bine palmele, printre degete și fiecare degețel!

Clăti apoi săpunul și își șterse mâinile cu prosopul.

— Gata! Mâini curate!

După masă veni rândul dinților.

Mara puse puțină pastă pe periuță și începu să-i perie cu grijă.

— Și dinții mei au nevoie de îngrijire!

Apoi se pieptănă și își alese haine curate.

Dar Mara descoperi că a avea grijă de ea însemna mai mult decât să fie curată.

Corpul avea nevoie de hrană, de apă, de mișcare, dar și de odihnă.

Așa că în timpul zilei Mara mâncă fructe, bău apă și ieși afară.

Alergă, sări și se jucă.

Seara, după o zi plină, începu să caște.

— Cred că trupul meu îmi spune ceva...

— Că are nevoie de odihnă, îi răspunse mama.

Mara își puse pijamaua, își spălă dinții și se pregăti de culcare.

Înainte să stingă lumina, se uită pentru ultima dată în oglindă.

În acea dimineață văzuse doar o fetiță cu ochi căprui și o fundiță roz.

Acum vedea mult mai mult.

— Eu sunt Mara. Aceasta este familia mea. Acesta este corpul meu. Și eu pot să învăț să am grijă de mine!

Se băgă sub pătură și zâmbi.

Descoperise că lumea ei începea chiar de lângă ea: cu oamenii dragi, cu propriul corp și cu toate lucrurile mici pe care le putea face în fiecare zi pentru a crește sănătoasă, încrezătoare și din ce în ce mai independentă.

Iar aventura abia începea...