Prima săptămână de grădiniță fără fișe. De ce au nevoie copiii cu adevărat?
Începutul grădiniței vine cu multe emoții, atât pentru copii și părinți, cât și pentru educatoare. Ne dorim să începem bine, să avem activitățile pregătite și să observăm ce știe fiecare copil. Din această dorință poate apărea tentația de a introduce fișele chiar din primele zile.
Totuși, mai ales la grupa mică, prima săptămână nu ar trebui să fie despre colorat în contur, numărat, trasat linii sau obținerea unor rezultate perfecte. Înainte de toate acestea, copilul are nevoie să simtă că grădinița este un loc sigur.
Care sunt nevoile copilului în primele zile?
Pentru un copil de trei ani, intrarea în grădiniță reprezintă o schimbare importantă. Se desparte de părinți, ajunge într-un spațiu necunoscut și întâlnește adulți și copii pe care nu îi cunoaște.
În această perioadă, cele mai importante nevoi sunt:
- să se simtă în siguranță;
- să înceapă să aibă încredere în educatoare;
- să cunoască spațiul grupei;
- să descopere treptat rutinele zilnice;
- să se apropie de ceilalți copii în propriul ritm;
- să înțeleagă că părintele se întoarce.
Unii copii vor explora imediat sala, în timp ce alții vor prefera să privească. Unii vor comunica ușor, iar alții vor avea nevoie de mai multe zile pentru a se desprinde de adultul care îi însoțește. Toate aceste reacții pot fi firești în perioada de acomodare.
De ce nu sunt necesare fișele în prima săptămână?
Fișa presupune să stea la masă, să asculte o cerință, să folosească instrumentele de scris și să își mențină atenția asupra unei sarcini. Pentru copilul care încă încearcă să înțeleagă unde se află și când se întoarce mama sau tata, aceste solicitări pot fi premature.
Absența fișelor nu înseamnă că în primele zile nu se desfășoară activități educative. Copiii învață prin joc, explorare, mișcare, conversație și interacțiune. În același timp, educatoarea poate realiza observații mult mai autentice decât în fața unei fișe.
Fișele își pot găsi locul ulterior, după ce copiii se familiarizează cu mediul și atunci când sunt folosite cu un scop clar, potrivit vârstei. Ele nu trebuie să reprezinte punctul de plecare al acomodării.
Trei jocuri simple pentru acomodare
1. Mingea prieteniei
Copiii stau pe covor, într-un cerc cât mai lejer. Educatoarea rostogolește o minge către un copil și îi spune numele. Copilul o poate trimite mai departe, cu ajutorul adultului.
În primele zile, nu este necesar ca fiecare copil să vorbească. Un copil poate participa și printr-un gest, un zâmbet sau simpla acceptare a mingii.
Prin acest joc putem urmări dacă preșcolarul:
- răspunde când își aude numele;
- acceptă apropierea celorlalți;
- urmărește un obiect în mișcare;
- așteaptă pentru scurt timp;
- manifestă dorința de a participa.
2. Descoperim grădinița
Copiii explorează împreună sala de grupă și spațiile pe care le vor folosi. Descoperă unde sunt jucăriile, unde își așază lucrurile, unde se spală pe mâini și unde găsesc materialele.
Explorarea poate fi transformată într-un joc:
- „Unde locuiesc cuburile?”
- „Unde își așteaptă cărțile cititorii?”
- „Unde mergem când vrem să ne spălăm pe mâini?”
Astfel, rutinele sunt introduse firesc, fără explicații lungi și fără ca cei mici să fie nevoiți să memoreze multe reguli dintr-odată.
3. Alege jucăria preferată
Așezăm la îndemâna copiilor câteva categorii de jucării și îi lăsăm să aleagă. Este recomandat să nu aglomerăm sala cu foarte multe materiale încă din prima zi.
În timpul jocului liber putem observa:
- ce fel de jucării preferă copilul;
- dacă explorează independent;
- dacă solicită ajutor;
- cum comunică;
- dacă se joacă singur sau se apropie de alți copii;
- cum reacționează atunci când un alt copil dorește aceeași jucărie;
- cât timp rămâne implicat într-un joc.
Toate aceste informații ne ajută să cunoaștem copilul și să pregătim activitățile următoare în funcție de nevoile reale ale grupei.
Ce putem observa fără să testăm copilul?
În perioada de acomodare, observarea trebuie să fie discretă și desfășurată în contexte naturale. Nu este necesar să așezăm copilul în fața unei sarcini pentru a afla lucruri importante despre el.
Prin joc și interacțiune putem observa:
- modul în care se desparte de părinte;
- reacția la apropierea educatoarei;
- felul în care își exprimă nevoile;
- nivelul de autonomie;
- capacitatea de a înțelege cerințe simple;
- preferințele de joc;
- relaționarea cu ceilalți copii;
- reacția la schimbări și limite;
- limbajul folosit în situații spontane;
- motricitatea grosieră și fină.
Este important să nu transformăm primele reacții în concluzii definitive. Un copil aflat într-un mediu nou poate manifesta comportamente foarte diferite de cele pe care le are acasă sau de cele pe care le va avea după acomodare.
Model orientativ de program pentru primele zile
Programul trebuie adaptat colectivului, vârstei copiilor și modului în care aceștia răspund despărțirii de familie. O variantă simplă poate include:
1. Primirea individuală și jocul liber;
2. O întâlnire scurtă de dimineață;
3. Un joc de cunoaștere;
4. Gustarea și exersarea rutinelor;
5. Explorarea grupei sau a grădiniței;
6. Un joc de mișcare;
7. O poveste scurtă;
8. Jocuri liber alese;
9. Pregătirea pentru plecare.
Momentele colective trebuie să fie scurte și flexibile. Dacă observăm că cei mici și-au pierdut atenția, putem introduce mișcare, putem simplifica activitatea sau o putem încheia. Adaptarea nu înseamnă că activitatea a fost nereușită, ci că educatoarea răspunde nevoilor reale ale copiilor.
Ce ar trebui să evităm?
În primele zile este bine să evităm:
- activitățile lungi și rigide;
- prea multe reguli prezentate simultan;
- obligarea copiilor să vorbească în fața grupei;
- presiunea de a realiza produse identice;
- comparațiile între copii;
- folosirea excesivă a recompenselor;
- etichetarea copilului care plânge sau refuză;
- concluziile grăbite despre nivelul său de dezvoltare;
- separarea bruscă, fără o rutină clară de rămas-bun;
- un program încărcat doar pentru a demonstra că „s-a lucrat”.
Prima săptămână construiește baza întregului an
Un copil care se simte în siguranță va începe treptat să exploreze, să comunice și să învețe. De aceea, în prima săptămână, cea mai importantă „activitate” este construirea relației dintre copil, educatoare și noul mediu.
Nu trebuie să obținem treizeci de lucrări identice și nici să bifăm cât mai multe sarcini. Este suficient ca, la finalul primelor zile, copilul să recunoască sala, să înceapă să aibă încredere în adult și să descopere că la grădiniță există jocuri, oameni blânzi și momente care se repetă într-o ordine previzibilă.
Mai întâi construim siguranța și relația. Apoi poate începe învățarea.
Voi ce jocuri de acomodare folosiți în prima săptămână de grădiniță? Scrieți-mi în comentarii – experiențele împărtășite pot fi de mare ajutor și altor educatoare.
