Fișa pentru aprecierea progresului individual este unul dintre documentele importante utilizate în educația timpurie. Deși, la prima vedere, pare un tabel care trebuie completat prin bifarea unor rubrici, în realitate aceasta reprezintă rezultatul unui proces îndelungat de observare, consemnare și interpretare pedagogică.
În acest articol voi explica, pe înțelesul tuturor, care este fișa destinată preșcolarilor, cum se completează rubricile NS, D și A, când se realizează aprecierile și ce greșeli trebuie evitate.
Care este fișa destinată preșcolarilor?
În Curriculumul pentru educația timpurie sunt prezentate două modele diferite:
Anexa nr. 3 – Fișa pentru aprecierea progresului individual al copilului, înainte de intrarea în învățământul preșcolar – destinată copiilor antepreșcolari, înainte de trecerea de la creșă la grădiniță;
Anexa nr. 4 – Fișa pentru aprecierea progresului individual al copilului, înainte de intrarea în învățământul primar – destinată copiilor preșcolari.
Așadar, pentru copiii care frecventează grădinița ne interesează Anexa nr. 4, respectiv fișa completată în vederea urmăririi progresului copilului și a trecerii sale către învățământul primar.
Modelul se regăsește în Curriculumul pentru educația timpurie, aprobat prin OMEN nr. 4694/2019.
În prezent, activitatea de observare și interpretare pedagogică trebuie raportată și la Reperele fundamentale în învățarea și dezvoltarea timpurie a copilului de la naștere la 7 ani – RFÎDTC 2024, aprobate prin Ordinul ministrului educației nr. 4628/2024.
Ce este fișa pentru aprecierea progresului individual?
Fișa este un instrument prin care cadrul didactic urmărește evoluția copilului în principalele domenii ale dezvoltării:
dezvoltarea socio-emoțională;
dezvoltarea limbajului, a comunicării și a premiselor citirii și scrierii;
dezvoltarea fizică, a sănătății și igienei personale;
dezvoltarea cognitivă și cunoașterea lumii;
capacități și atitudini în învățare.
Aceasta oferă o imagine de ansamblu asupra nivelului la care se află copilul într-un anumit moment și ajută educatoarea să adapteze activitățile, metodele și intervențiile educaționale.
Fișa nu este:
un test aplicat copilului;
o fișă de lucru;
un catalog cu note;
un instrument de diagnostic;
o modalitate de clasificare a copiilor;
o comparație între copiii grupei;
o listă care trebuie bifată mecanic;
o evaluare realizată într-o singură zi.
Scopul său este să evidențieze progresul individual, raportat la particularitățile, ritmul și experiențele fiecărui copil.
Cum se completează datele de identificare?
În partea de început a fișei se completează următoarele informații:
Nume și prenume – numele complet al copilului;
Data nașterii – ziua, luna și anul nașterii;
Educatoare – numele cadrului didactic care realizează aprecierea;
Data de la care frecventează grădinița – data primei înscrieri sau frecventări a grădiniței, nu doar data la care copilul a început grupa mare;
Data la care a finalizat grupa mare – se completează la încheierea grupei mari;
Perioada pentru aprecierea inițială – intervalul în care au fost realizate observațiile inițiale;
Perioada pentru aprecierea finală – intervalul în care s-au desfășurat observațiile finale.
Ce înseamnă NS, D și A?
Deși în tabel este utilizat termenul „punctaj”, nu se acordă note sau puncte numerice. Pentru fiecare indicator comportamental se bifează un singur nivel:
A – comportament atins
Se bifează A atunci când copilul manifestă comportamentul:
constant;
în contexte diferite;
fără ajutor sau cu un grad corespunzător de autonomie;
în mod spontan;
în urma mai multor observații;
fără ca reușita să fie rezultatul unei simple memorări mecanice.
De exemplu, pentru indicatorul „Povestește un eveniment sau o poveste cunoscută, respectând succesiunea evenimentelor”, nivelul A poate fi acordat dacă preșcolarul relatează coerent începutul, desfășurarea și finalul, în mai multe situații.
D – comportament în dezvoltare
Se bifează D atunci când:
comportamentul apare numai uneori;
copilul reușește doar o parte din ceea ce presupune indicatorul;
are nevoie de demonstrație, întrebări ajutătoare sau încurajări;
comportamentul este manifestat doar în anumite contexte;
există progres, dar manifestarea nu este încă stabilă.
De exemplu, copilul reușește să povestească o întâmplare, dar pierde succesiunea evenimentelor și are nevoie de întrebări precum: „Ce s-a întâmplat mai întâi?” sau „Ce s-a întâmplat după aceea?”.
NS – comportament care necesită sprijin
Se bifează NS atunci când:
comportamentul nu a fost observat, deși copilul a avut suficiente ocazii să îl manifeste;
comportamentul apare foarte rar;
copilul nu reușește nici cu sprijin adaptat;
dificultatea se menține în timp și în contexte diferite;
sunt necesare activități individualizate și intervenții educaționale suplimentare.
NS nu înseamnă „copil slab”, „copil nepregătit” sau un anumit diagnostic. Marcajul arată că, pentru comportamentul respectiv, copilul are nevoie de sprijin suplimentar.
Când se realizează cele trei aprecieri?
Fișa cuprinde trei momente de apreciere:
1. Aprecierea inițială – Punctaj 1
Aprecierea inițială se realizează după o perioadă de observare a copilului în situații firești de viață și învățare:
joc liber;
activități pe centre;
întâlnirea de dimineață;
activități pe domenii experiențiale;
rutine și tranziții;
servirea mesei;
activități în aer liber;
interacțiuni cu adulții și ceilalți copii;
activități individuale sau de grup.
Fișa nu ar trebui completată după prima zi de grădiniță și nici după o singură activitate.
În cazul copiilor nou-veniți trebuie să ținem cont de perioada de adaptare. Plânsul, refuzul temporar de a comunica sau retragerea din primele zile nu înseamnă automat că un anumit comportament necesită sprijin.
Copilul trebuie să beneficieze de timp, siguranță emoțională și mai multe ocazii de a demonstra ceea ce poate face.
2. Aprecierea pe parcurs – Punctaj 2
Această coloană evidențiază evoluția copilului. Se completează pe baza observațiilor curente, atunci când educatoarea are suficiente informații pentru a constata că nivelul unui comportament s-a modificat.
Exemple de progres:
inițial: NS → pe parcurs: D → final: A;
inițial: D → pe parcurs: D → final: A;
inițial: NS → pe parcurs: D → final: D.
Aprecierea pe parcurs nu trebuie realizată mecanic, în aceeași zi pentru toți copiii. Fiecare copil are propriul ritm de dezvoltare, iar progresul poate apărea în momente diferite.
Dacă unitatea de învățământ stabilește o anumită perioadă pentru aprecierea intermediară, aceasta se respectă, însă bifarea trebuie să se bazeze pe observațiile acumulate, nu pe rezultatul unei singure activități.
3. Aprecierea finală – Punctaj 3
Aprecierea finală se realizează la sfârșitul grupei mari, înainte de intrarea copilului în învățământul primar.
Aceasta trebuie să reflecte nivelul real al copilului la momentul respectiv. Nu este obligatoriu ca toate comportamentele să fie bifate cu A.
Dacă un comportament se află încă în dezvoltare sau necesită sprijin, se bifează sincer D sau NS, iar în rubrica destinată concluziilor se prezintă nevoia identificată și modalitățile prin care copilul poate fi sprijinit.
Rolul fișei este să reflecte realitatea pedagogică, nu să creeze o imagine perfectă, dar nerealistă.
Pe ce dovezi se bazează aprecierea?
Completarea fișei trebuie să se bazeze pe informații adunate în timp, din mai multe surse:
observațiile curente consemnate în caietul de observații;
observații spontane și planificate;
produsele activității copilului;
desene, picturi, construcții și lucrări practice;
răspunsurile și intervențiile verbale;
activitatea de la centrele de interes;
comportamentul din timpul rutinelor;
interacțiunile cu ceilalți copii;
participarea la jocuri și activități de grup;
portofoliul copilului;
fotografii pedagogice, dacă există acordul părinților;
discuțiile profesionale dintre cadrele didactice ale grupei;
informațiile relevante oferite de familie;
rezultatele activităților de evaluare.
Fișa reprezintă o sinteză a acestor informații. Nu este necesară organizarea unui test separat pentru fiecare indicator.
Regula celor trei observații
Pentru o apreciere cât mai obiectivă, un comportament ar trebui urmărit de mai multe ori:
în zile diferite;
în activități și contexte diferite;
cu grade diferite de sprijin din partea adultului.
De exemplu, indicatorul „Interacționează, din proprie inițiativă, cu copiii apropiați ca vârstă” poate fi observat:
O singură reușită nu este suficientă pentru acordarea nivelului A, după cum nici o singură nereușită nu justifică nivelul NS.
Cum interpretăm corect anumiți indicatori?
„Recunoaște litere mari/mici de tipar și le pune în corespondență cu sunetul asociat”
Acest indicator nu înseamnă că preșcolarul trebuie să citească fluent sau să cunoască în mod obligatoriu întregul alfabet.
Se urmărește dacă recunoaște litere întâlnite în contexte semnificative: literele din numele propriu, numele colegilor, etichetele centrelor, titlurile cărților sau diferite mesaje afișate în sala de grupă.
„Numără cu ușurință până la 10/20”
Trebuie să diferențiem recitarea mecanică a șirului numerelor de numărarea corectă a obiectelor.
Copilul poate recita până la 20, dar poate avea dificultăți în stabilirea numărului de obiecte dintr-o mulțime. De aceea, aprecierea trebuie realizată în situații practice și în jocuri care presupun:
corespondență unu la unu;
numărarea obiectelor;
raportarea numărului la cantitate;
compararea mulțimilor;
utilizarea numerelor în contexte cotidiene.
„Se concentrează la o activitate 20 de minute, fără supervizare”
Acest comportament nu se apreciază după o singură activitate obligatorie. Se ține cont de:
Se urmărește capacitatea copilului de a se implica și de a menține atenția într-o activitate potrivită vârstei și intereselor sale.
„Își pune singur pantofii și își leagă șireturile/se îmbracă și se dezbracă singur”
Formularea cuprinde comportamente alternative. Se apreciază autonomia generală a copilului, ținând cont și de tipul îmbrăcămintei sau încălțămintei pe care o folosește.
Un copil care poartă permanent încălțăminte cu arici poate să nu fi avut ocazia de a demonstra că știe să își lege șireturile.
„Își spune corect numele, prenumele, vârsta, luna, ziua, orașul și țara în care s-a născut”
Indicatorul trebuie urmărit în contexte firești de comunicare, fără a transforma situația într-o probă rigidă de memorare sau într-un interogatoriu.
Cum se completează rubrica „Alt comportament particular copilului”?
Această rubrică trebuie individualizată. Nu este recomandat să fie completată cu aceeași formulare pentru toți copiii.
Aici putem consemna:
o competență importantă care nu apare în tabel;
un interes constant al copilului;
o modalitate personală de învățare;
un progres semnificativ;
o nevoie specifică de sprijin;
un comportament relevant pentru adaptarea școlară.
Exemple de formulări:
„Solicită ajutor atunci când nu înțelege cerința.”
„Manifestă interes constant pentru experimente și fenomene ale naturii.”
„Folosește desenul pentru exprimarea experiențelor și emoțiilor.”
„Inițiază jocuri de cooperare și distribuie roluri colegilor.”
„Are nevoie de sprijin pentru a accepta schimbarea regulilor în timpul jocului.”
„Își exprimă preferințele și argumentează alegerile făcute.”
„Manifestă perseverență în activitățile de construcție.”
„Are nevoie de încurajare pentru a interveni în conversațiile de grup.”
Comportamentul trebuie formulat concret și observabil. Evităm etichetele precum:
„este leneș”;
„este obraznic”;
„este neatent”;
„este timid”;
„este slab pregătit”;
„este răsfățat”.
În loc de „este neatent”, putem scrie:
„Își menține atenția aproximativ cinci minute în activitățile dirijate și are nevoie de reamintirea cerinței.”
În loc de „este timid”, putem consemna:
„Comunică spontan în grup restrâns, dar are nevoie de încurajare pentru a interveni în fața întregii grupe.”
Cum redactăm rubrica „Concluzii/Comentarii”?
Concluziile nu trebuie să repete toate bifările din tabel. Ele trebuie să ofere o imagine sintetică și echilibrată asupra copilului.
Putem include:
punctele forte;
progresele observate;
interesele copilului;
comportamentele aflate în dezvoltare;
sprijinul oferit;
recomandări pentru familie;
recomandări utile pentru trecerea la școală.
Model de concluzie
„Copilul s-a adaptat cerințelor și rutinelor grupei și interacționează pozitiv cu adulții și colegii. Manifestă interes pentru activitățile de explorare și pentru jocurile de construcție, formulează întrebări și propune soluții. Pe parcursul perioadei evaluate s-au observat progrese în exprimarea verbală și în povestirea unor evenimente în succesiune logică. Recunoaște cifrele și numără corect obiecte în limitele 1–10. Are nevoie în continuare de sprijin pentru menținerea atenției în activitățile mai puțin preferate și pentru finalizarea sarcinilor fără încurajări repetate. Se recomandă continuarea jocurilor de povestire, a activităților de cooperare și a sarcinilor scurte, organizate în pași clari.”
Model pentru un copil care necesită sprijin
„Copilul participă cu plăcere la jocurile de mișcare și la activitățile practice. În contexte familiare își comunică nevoile și acceptă sprijinul adultului. Pe parcursul perioadei evaluate au fost observate progrese în respectarea rutinelor și în interacțiunea cu ceilalți copii. Comunicarea verbală, menținerea atenției și finalizarea sarcinilor se află încă în dezvoltare. Copilul răspunde mai bine la cerințe scurte, însoțite de suport vizual și demonstrație. Se recomandă continuarea activităților individualizate și colaborarea constantă cu familia.”
Semnarea și comunicarea fișei
La momentele prevăzute, documentul este:
Semnătura părintelui confirmă faptul că a fost informat. Nu înseamnă că părintele trebuie să „aprobe” aprecierea realizată de cadrul didactic.
Rezultatele se comunică individual și confidențial. Nu se prezintă în fața altor părinți și nu se compară rezultatele copiilor.
În discuția cu familia putem utiliza formulări precum:
„Am observat că…”
„Copilul reușește să…”
„Acest comportament se află în dezvoltare…”
„Are nevoie de sprijin pentru…”
„Îl putem ajuta prin…”
„Am constatat progrese în…”
„Răspunde foarte bine atunci când…”
Ce facem dacă un comportament nu a putut fi observat?
Faptul că un comportament nu a fost observat nu înseamnă automat că acesta necesită sprijin.
Înainte de a bifa NS, trebuie să verificăm dacă:
au existat suficiente ocazii pentru manifestarea comportamentului;
copilul a înțeles cerința;
situația a fost potrivită vârstei sale;
starea emoțională și fizică i-a permis să participe;
bariera de limbaj sau perioada de adaptare au influențat răspunsul;
activitatea a fost suficient de familiară;
comportamentul apare în alte contexte.
Dacă nu avem suficiente date, continuăm observarea și organizăm contexte firești în care copilul poate manifesta comportamentul respectiv.
Legătura dintre fișa de progres și caietul de observații
Fișa de progres și caietul de observații nu sunt documente care se exclud. Ele se completează reciproc.
În caietul de observații consemnăm fapte concrete:
„În timpul jocului de construcție, Andrei a chemat doi colegi, le-a oferit cuburi și le-a propus să realizeze împreună un garaj.”
În fișa de progres sintetizăm informația și stabilim nivelul indicatorului corespunzător.
Un model util de consemnare este:
Context → Comportament observat → Semnificație pedagogică → Intervenție → Reobservare
Astfel, bifarea din fișa de progres poate fi susținută de observații clare și nu de impresii generale.
Fișa din 2019 și noile RFÎDTC din 2024
Modelul fișei analizate face parte din Curriculumul pentru educația timpurie din 2019 și conține o notă referitoare la vechile repere aprobate prin OM nr. 3851/2010.
Între timp, Reperele fundamentale în învățarea și dezvoltarea timpurie au fost actualizate și aprobate prin OM nr. 4628/2024.
Prin urmare:
modelul din Anexa nr. 4 rămâne reperul curricular pentru consemnarea progresului, în lipsa unui alt model oficial transmis unităților;
observarea și interpretarea comportamentelor trebuie corelate cu RFÎDTC 2024;
indicatorii formularului oficial nu ar trebui modificați din inițiativă proprie;
observațiile suplimentare pot fi consemnate în rubricile libere și în caietul de observații;
trebuie respectate și eventualele precizări transmise de Ministerul Educației, inspectoratul școlar sau conducerea unității.
Greșeli frecvente în completarea fișei
Printre cele mai întâlnite greșeli se numără:
completarea fișei într-o singură zi;
transformarea indicatorilor în probe rigide;
acordarea de puncte numerice;
bifarea tuturor indicatorilor cu A pentru a evita întrebările părinților;
acordarea nivelului NS după o singură nereușită;
confundarea lipsei unei ocazii de observare cu lipsa comportamentului;
compararea copilului cu ceilalți copii;
folosirea unor etichete negative;
completarea identică a rubricii „Alt comportament” pentru întreaga grupă;
redactarea unor concluzii generale, fără legătură cu evoluția copilului;
stabilirea nivelului numai pe baza fișelor de lucru;
ignorarea perioadei de adaptare, a stării emoționale sau a particularităților copilului;
tratarea fișei ca instrument de diagnostic.
Fișa pentru aprecierea progresului individual trebuie să prezinte copilul așa cum este el într-un anumit moment al dezvoltării sale: cu reușite, progrese, interese, particularități și nevoi de sprijin.
Completarea corectă nu înseamnă să avem cât mai multe rubrici bifate cu A. Înseamnă să observăm cu atenție, să consemnăm obiectiv și să folosim informațiile obținute pentru a sprijini dezvoltarea fiecărui copil.
În esență:
observăm copilul în mod repetat;
folosim contexte variate și firești;
bifăm nivelul real: NS, D sau A;
nu acordăm note și nu realizăm clasamente;
nu diagnosticăm și nu etichetăm;
formulăm concluzii concrete și echilibrate;
stabilim intervenții educaționale potrivite;
colaborăm cu familia;
urmărim progresul copilului, nu perfecțiunea.
Fișa nu ar trebui privită ca o simplă obligație administrativă, ci ca un instrument care ne ajută să înțelegem mai bine copilul și să organizăm activități cu adevărat potrivite nevoilor sale.
Notă privind drepturile de autor: Acest material poate fi folosit în scop informativ și educațional, cu menționarea sursei. Preluarea integrală, modificarea, distribuirea sau publicarea materialului pe alte site-uri, grupuri ori platforme, fără acordul autorului, nu este permisă.
Surse oficiale consultate:
Curriculumul pentru educația timpurie, aprobat prin OMEN nr. 4694/2019;
Reperele fundamentale în învățarea și dezvoltarea timpurie a copilului de la naștere la 7 ani – RFÎDTC 2024, aprobate prin OM nr. 4628/2024.
